În registrul „ideilor clare și distincte”, domnul profesor Ştefan Purici, prorectorul Universității „Ştefan cel Mare” Suceava, a făcut referire la tomul „Comunitatea rădăuțeană și identitatea sa, la Centenarul Marii Uniri”. Între altele, (ne-)a reamintit că, indiferent de regimul politic, de ambientul social, de nivelul de prosperitate, în această parte de țară „s-a cultivat tradiția, s-au născut idei, s-au realizat proiecte, s-au promovat valori, s-a afirmat o comunitate vie, complexă, integrată în sistemul administrativ și social românesc”.
Cu o eleganță greu de egalat, prietena Mălina Anițoaie sau, mai potrivit, doamna care nu se va rătăci niciodată în „mica lume a ideilor mari”, a considerat statutul de „militant pentru cauza națională” mai presus de postura înțeleptului pe deplin mulțumit de… spectacolul lumii. Într-o altă frazare, a elogiat intelectualul care a pus în slujba Bucovinei (istorice) preocupare și acțiune, întru cinstirea oamenilor care respiră românism (și) în zona Cernăuților, în ciuda atâtor constrângeri (unele înlesnite de tratate de vecinătate/ prietenie concepute de noii exponenți ai „sacrificiului istoric”), a iluștrilor înaintași care au făcut posibilă înfăptuirea de la 28 noiembrie 1918, a realizatorilor de studii științifice netulburați de scriiturile partizane ale „principalelor istoriografii” interesate de această provincie dragă românilor.
Deloc condescendentă față de convenții sau canoane, doamna profesor Maria Epatov a vorbit despre perfecționarea educației și „năravul” de a cerceta pe tot parcursul vieții (deh, bătrânul Slavici), iar judecățile ipotetice pe care le-a propus (dacă școala developează sociograme împrejurul profesorilor în stare să contorizeze preferințe, ea trebuie criticată pentru a nu introduce „otrava totalitară” în miezul procesului de socializare; dacă școala execută reverențe în fața tendințelor manufacturate de modă și publicitate, ea trebuie criticată pentru a nu se transforma într-un obiect de loisir, mult apreciat de „erudiții clipei”; dacă școala analizează, filtrează și decantează concepte și teorii de dragul comandamentului „dezvoltării personale”, ea trebuie criticată pentru a nu se desparți abrupt de „modelul estetic”) au fost (și) pe gustul teenagerilor care au participat la eveniment.
Distins și distinct, domnul profesor Mihai Vitcu a evocat frânturi din viața unui cursant la cea mai importantă școală politică (Parlamentul) – un cursant care n-a fost interesat de șnururi, diplome și trese, de „alianțe competitive” intra, inter și transpartinice, de acompaniamentul mediei „mainstream”, de reconfigurarea statutului economic și social, în schimb a preferat să observe, de la o anume depărtare, „actele și faptele” democratului Ion Rațiu, onestitatea neproductivă politic a lui Ion Diaconescu, rigoarea profesională a lui Florin Georgescu, înclinațiile autoritariste ale lui Adrian Năstase, purtările „originale” ale lui Gheorghe Dumitrașcu ori prestidigitațiile lui Adrian Severin, la vremea respectivă un ministru de externe care nu suporta să fie contrazis.
În tonul cel mai adecvat, domnul profesor universitar Liviu Maha, președintele SCLRB, a apreciat că inventarierea legăturilor necesare, generale, repetabile și relativ stabile dintre trebuințe, tendințe, înclinații, dorințe, aspirații, pasiuni și alți „factori motivaționali” ajută construcțiile temeinice din educație, un domeniu care nu poate fi simplificat pe potriva activiștilor cu „ochi de negustor” (Emil Cioran) ori a truditorilor în măsură să declame „realul e câmpul” și să uite că „adevărul e cerul” (Nichita Stănescu).
Cu o delicatețe mai puțin prețuită în rândul notabililor din administrație, domnul subprefect Cristian Șologon a insistat că școala nu se poate îndepărta nici de „ucenicia la modele”, nici de „studiul marilor biografii” … în lumea care, zilnic, „are-o nouă însușire” (Camões, dar și venerabilul Heraclit).
Acestea au fost, dragi prieteni și onorați neprieteni, principalele momente ale manifestării „Vocația educației – In Memoriam Petru Bejinariu” (al cincilea eveniment din seria celor organizate de SCLRB pentru a marca 150 de ani de la înființarea actualului Colegiu Național „Eudoxiu Hurmuzachi”), pe care Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” a găzduit-o joi, 12 mai a.c. Nu închid această succintă prezentare înainte de a aduce mulțumiri amfitrionilor, îndeosebi domnului director Gabriel Cărăbuș, „Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina”, Colegiului Național „Mihai Eminescu” Suceava și fiecăruia dintre participanți.
