De ce am ales pe Elena Doamna ca subiect? Pentru că este o personalitate feminină remarcantă din epoca medievală, ceea ce pentru mine este inedit! Adaug la acest argument faptul că, în copilăria mea, am petrecut multe momente la bunicii care locuiau în Probota, chiar pe drumul ce duce la mănăstire. Aici, la Mănăstirea Probota, ctitoria lui Petru Rareș, își duce somnul de veci alături de soțul ei, Elena Rareș. S-a potrivit că în această perioadă percepută de mulți ca romantică (februarie), am descoperit o poveste de iubire interesantă, a cărei figura centrală este Elena Rareș, poveste pe care doresc să o împărtășesc.
Elena Ecaterina Rareș s-a născut în Serbia în 1490 și a fost o principesă sârbă care a devenit soția domnului Moldovei, Petru Rareș. Era cea de-a doua fiică a prințului Jovan Brancovic, despot al Serbiei. (În paranteză, un lucru interesant vă pot spune despre sora ei, Despina Milița, care a fost soția lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești, cea care a renunțat la toate bijuteriile primite ca dotă, pentru a putea fi împodobită și terminată la interior, biserica de la Curtea de Argeș). Principesa Jelena Brancovic s-a căsătorit cu Petru Rareș, fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare. Voievodul moldovean era văduv cu șase copii, după ce prima soție, Maria, murise. Petru s-a căsătorit a doua oară, deși evenimentul a avut un substrat politic, dictat de interese de stat, se pare că lucrurile stăteau altfel. Om în plină maturitate, Petru Rareș își iubea soția, dovedind fără sfială acest lucru în diferite momente ale vieții lor, fapt remarcat și de cronicari în relatările lor. Elena a domnit alături de Petru Rareș în cele două domnii și au avut patru copii: trei băieți Iliaș, Ștefan și Constantin și o fată Ruxandra. Prima domnie a luat sfârșit când oștile turcești ale lui Soliman Magnificul au invadat Moldova, punând în scaun alt domn. Prevăzând înfrângerea, voievodul își trimite familia în Cetatea Ciceiului, în Transilvania, pe care o avea în stăpânire.
Aflat în exil, Petru roagă pe doamna Elena să scrie o scrisoare în limba sârbă către sultan, în care își arăta pocăința și supunerea față de turci, dacă va fi sprijinit să ajungă din nou pe tronul Moldovei. Demersurile lui Petru au avut efect și revine pe tron, trimițând oameni la Ciceu după copii și soție. Cronicarul Ureche va consemna sosirea acestora la Suceava: ”Acolo multă bucurie și veselie era la adunarea lor, că pre câtă jale era când să despărțisă de la Ciceu(….), vodă Petru ieșindu-le înainte trei mile.” A doua domnie de cinci ani, a fost liniștită, terminându-se cu moartea voievodului din motive de sănătate precară.
După decesul lui Petru Rareș, Doamna Elena a domnit o perioadă ca regentă, împreună cu primul fiu Iliaș, nevârstnic și apoi împreună cu al doilea fiu, Ștefan, până la asasinarea acestuia, când a fost un moment de cumpănă pentru succesiunea la tron. Alexandru Lăpușneanu, sosind cu ajutor polonez în Moldova, l-a alungat pe boierul ce uzurpa tronul, devenind domnul Moldovei. Acesta s-a căsătorit cu domnița Ruxandra, devenind astfel ginerele Doamnei Elena Rareș. Organizând un complot ce avea drept scop urcarea pe tron al celui de-al treilea fiu, Constantin, Doamna Elena va muri zugrumată din porunca ginerelui său. Astfel a luat sfârșit destinul unei femei vrednice, energice, care s-a implicat în conducerea Moldovei.
Ca un lucru de laudă, și pentru mine, ca un fapt nemaiauzit la noi, a ctitorit mai multe lăcașe de cult în Moldova: bisericile „Sfântul Gheorghe” și „Uspenia” din Botoșani, precum și Biserica „Sfânta Înviere” (1551) din Suceava, pe care am vizitând-o de curând. Aceasta din urmă a fost punctul de plecare pentru gândurile mele scrise, declanșate de curiozitatea de a afla amănunte din viața Doamnei Elena.
În Suceava, chipul soției lui Petru Rareș, Doamna Elena poate fi găsit în două biserici diferite: în Biserica ”Sfîntul Dumitru„ alături de voievodul, soțul ei și în Biserica ”Învierea Domnului”. Aceasta din urmă se remarcă prin acea ”zvoniță” unde sunt montate trei clopote, de aici și identificarea imediată de localnici, ca fiind biserica ”Trei Clopote”. Biserica ”Învierea Domnului” din Suceava, cunoscută și sub denumirile Biserica ”Vascresenia” sau Biserica ”Elena Doamna”, este o biserică ortodoxă ctitorită în 1551 de către Doamna Elena Rareș, soția voievodului Petru Rareș. Deasupra ușii de intrare a fost așezată o pisanie în slavonă care spune:
”Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest lăcaș sfânt, închinat Învierii Domnului a fost început și terminat de Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica țarului Ioan Despotul, pentru mântuirea sufletului Domnului ei Petru Voievod și pentru sine, în anul 7059 (1551) luna ianuarie, 15 zile”.
Reiau afirmația că se consideră una din cele mai frumoase pagini de iubire din istoria noastră medievală, aceea scrisă de Petru Rareș și doamna lui, Elena, dragostea dintre ei fiind resimțită de contemporani și consemnată ca atare de mai mulți cronicari printre care Grigore Ureche, Ion Neculce sau Macarie. Paginile de letopiseț sunt importante, pentru că vorbesc despre o femeie știutoare de carte în Evul Mediu și apoi pentru că surprinde cuplul princiar într-o relație obișnuită, ca între orice soți, care caută soluții, se sfătuiesc, își poartă de grijă unul altuia și se susțin reciproc. Am rămas cu o admirație reală pentru o femeie care a trăit acum 500 de ani, făcând ceea ce poate face un bărbat, rămânând în istorie ca un adevărat ctitor.
