Călătoria în Dobrogea a continuat cu vizitarea altor vestigii istorice antice. Era păcat să nu ne abatem pe la vechea cetate Histria, care își doarme somnul de 14 secole, aici, pe malul lacului Sinoe, cândva, malul mării. Este cea mai veche așezare urbană de pe teritoriul românesc și face parte din Rezervația Biologică Delta Dunării. Este prima colonie grecească fondată de grecii veniți din Millet (Turcia de azi), construită ca și port la Pontul Euxin (numele antic al Mării Negre) în secolul al VII-lea î.H. Numele și l-a luat de la fluviul Istros, așa cum se numea Dunărea în antichitate.
Chiar de cum am ajuns, Cetatea Histria m-a fascinat pe loc și m-am gândit că e ca o carte pe care o răsfoiesc, chiar dacă din ea lipsesc multe pagini. Cu toate că nici o construcție nu este în picioare, mă uimește rigurozitatea sistematizării clădirilor, după aliniamente bine definite, inducând ideea de ordine și organizare edilitară, importată cu succes de la țara mamă, Grecia. Culoarea domiantă este cenușiul, înviorat de crâmpeiele de iarbă care răsar printre cioturile de piatră atinse de vreme și mă gândesc la faptul că trecerea timpului nu le-a micșorat farmecul, deși au trecut 2.700 de ani de la ridicarea lor, probabil.
Histria era un oraș civilizat. Era alimentat cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care asigurau apa termelor construite în epoca romană. Străzile erau pavate cu piatră și poseda instituții de educație fizică (gymnazium), cât și cultural-artistice (museion). Trebuie subliniat faptul că primele monede de pe teritoriul României au fost bătute aici. Este vorba de monede de argint, având pe avers simbolul orașului, reprezentat de un vultur pe un delfin, iar pe revers două capete alăturate și inversate, care imaginau pe Apollo, protectorul orașului. Fiind port, se făceau schimburi comerciale: se aducea ulei de măsline, vin, ceramică și se exportau mai cu seamă grâne.
După greci au urmat romanii să își pună amprenta pe urbe. Invaziile din secolul al VII-lea d.Hr. au făcut-o imposibil de apărat, fiind ulterior abandonată. Unul din motivele abandonării orașului este colmatarea vechiului golf al Pontului Euxin, în care era amenajat portul. Ca urmare a înnisipării, a apărut complexul lagunar Razim-Sinoe, care se vede și astăzi.
Orașul a fost locuit continuu timp de 1.400 de ani, pe aici trecând greci, romani, bizantini, perioade în care a fost apărat de cinci ziduri de incintă, corespunzătoare celor cinci etape de dezvoltare prin care a trecut de-a lungul existenței sale. După paisprezece secole de pace, orașul a fost distrus de avaro-slavi în secolul al VII-lea era noastră, a renăscut ulterior, ca apoi să recadă în ruină și uitare multe secole.
Cetatea nu a fost descoperită total, doar un sfert din suprafață a fost decopertat începând din 1914, de arheologul și istoricul Vasile Pârvan, care a început studiul acestui sit, declarând faptul că această fascinantă așezare urbană este pe bună dreptate, Pompeiul românesc. La aceea vreme doar păsările și animalele erau locuitorii de aici, fiind părăsită de mult timp. În interiorul cetății se pot vedea ruine de temple și altare grecești, basilici, terme romane, o catedrală episcopală, locuințe personale. Săpăturile arheologice au scos la iveală diverse monumente remarcabile, datând din diferite perioade ale existenței orașului.
Complexul de la Histria se compune din Muzeul Cetății Histria și ruinele orașului greco-roman. La începutul anului 1920 s-a construit primul muzeu arheologic, dar din cauza fundației slabe s-a dărâmat. Abia în 1982 a fost înființat actualul muzeu, aflat în subordinea Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța. Aici sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Muzeul este plin cu fragmente care au aparținut odată coloanelor impunătoare ale construcțiilor grecești, pietre sculptate cu imagini ale zeilor greci, bijuterii din os purtate de femeile din cetate, ceramică aparținând celor două culturi care s-au dezvoltat aici (Hamangia și Babadag) și numeroase unelte folosite de meșterii din cetate pentru practicarea diferitelor meșteșuguri.
Situl arheologic de la Histria are peste 100 de ani și mereu își dezvăluie comorile trecutului, fiind unul dintre cele mai impresionante muzee în aer liber. Mulți arheologi au trudit din greu pentru a scoate la lumină mărturii ale Pompeiului românesc.
Sunt profund impresionată de vechimea Histriei și de tumultul istoric care s-a consumat pe aceste tărâmuri, acum mii de ani. Pe aici a trecut tatăl lui Alexandru Macedon, Filip, purtând lupte pe aceste meleaguri cu popoarele contemporane lui, urmat apoi chiar de Alexandru, care a avut drumuri pe la gurile Dunării. Un bastion al civilizației grecești, ancorat aici, a înflorit, fiind apoi distrus cu violență. Ajunge totuși până la noi și ne farmecă cu o frumusețe distantă a rămășițelor istoriei.
