27/11/2020

Biserica Bărboi

Scris de Georgeta Olaru Leonte

27/11/2020


Ascunsă privirii, biserica Bărboi din Iași, își găsește tihna cotidiană în frumosul areal pe care îl ocupă, împreună cu clădirile adiacente din patrimoniu. Pe o străduță lăturalnică, în apropiere de Mănăstirea Golia, un turn elegant se înalță degajat, printre construcțiile contemporane, tributare ca arhitectură insipidă, regimului trecut. Turnul este de fapt intrarea monumentală în incinta bisericii Bărboi, asemănătoare campanilelor italiene renascentiste. Culoarea nisipie a celor trei etaje ale turnului, împodobit cu orologiu, armonizează cald cu verdeața ce se profilează în spatele intrării, iar aleea, străjuită de trandafiri conduce la punctul de fugă situat în fundal, materializat prin însăși biserica Bărboi. 

Mă folosesc de pliantul oferit vizitatorilor și îmi amintesc despre istoria acestei biserici deosebite. Spun îmi amintesc, pentru că de multe ori am avut răgazul să colind pe aleile înflorite și să-i admir interiorul plin de fast și monumentalitate. Povestea ei începe demult, la începutul secolului al XVII-lea, când boierul Ursu Bărboi, mare vornic pe timpul lui Vodă Tomșa al II-lea, a construit o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care a subzistat cu greu până în 1839. Începând din 1841 până în 1843, pe locul vechii biserici năruite s-a construit din temelii, de către logofătul Dimitrie Sturza, biserica actuală. Turla centrală a bisericii este flancată de patru turle mici, de departe putând fi asemuite cu cele ale Sfintei Sofia din Constantinopol. Influența bizantină se amestecă cu stilul renascentist al pridvorului deschis, împodobit cu coloane dorice. Lăcașul de cult este luminat prin ferestre cu chenar simple, unde lumina cade difuz pe pardoseala de marmură de Carrara. Catapeteasma, obiectele de cult și multele icoane valoroase îmbogățesc și înfrumusețează spațiu sacru.

Această biserică este întâi de toate o necropolă prin faptul că, aici a fost înmormântat Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean al Principatului Moldovei de după epoca fanariotă. Locul este marcat printr-un minunat mausoleu de marmură. Tot aici sunt înmormântați alți șapte membri ai familiei Sturdza precum și poetul Alecu Russo.

În patrimoniul bisericii se află multe obiecte de valoare dintre care menționez: o Evanghelie ferecată în argint, un potir donat de Ioniță Sturdza cu dedicație, două chivoturi de argint aurit donate de boierii Sturzești, icoana hramului aflată la dreapta altarului și icoana Brâului Maicii Domnului ferecate în argint. Dintre obiectele de importanță artistică și istorică enumăr: iconostasul Maicii Domnului, lucrat în Grecia, Iconostasul și icoana Sfinților Apostoli Petru și Pavel, icoana Sfântului Dimitrie, icoana Acoperământului Maicii Domnului, toate ferecate în argint, două sfeșnice împărătești lucrate în Belgia, un policandru lucrat în Tesalonic, un epitaf brodat cu fir de aur, o cruce sculptată în lemn de chiparos, ș.a.

Curtea interioară, generoasă ca dimensiune, mărginită de ziduri vechi, te copleșește cu vegetația și elementele arhitecturale care îți atrag curiozitatea prin autenticitatea lor și prin poveștile pe care le spun: casa parohială, Casa apelor și micul obelisc ridicat acum mai bine de 100 de ani în amintirea bisericii Sf. Vineri.

Casa parohială a găzduit sediul egumeniei Mănăstirii Bărboi, aici funcționând o perioadă primul ”Institut pentru învățătura fetelor” din Moldova, înființat de domnitorul Mihail Sturdza. Aici a locuit și Ion Creangă un an de zile, pe post de diacon, cu o leafă de 1500 lei anual, când era institutor la Școala Trei Ierarhi.

Casa de apă este o construcție ce se înscrie armonios în peisajul arhitectural al domeniului, fiind cândva un rezervor de apă. Restaurat recent, spațiul a fost amenajat ca lumânărar.

În curtea bisericii se află un monument de piatră ridicat de Primăria Orașului Iași în 1895, în amintirea Bisericii ”Sf. Vineri”. Aceasta se afla pe locul actualei Hale Centrale a orașului și a avut un destin trist, fiind afectată de cutremur, de incendiu și jefuită de armatele turcești în timpul Războiului de Independență. Fiind o ruină, s-a hotărât demolarea ei. În locul altarului, a fost amplasat micul obelisc cu cruce în vârf, care ulterior a fost mutat în curtea Biserici Bărboi, lăsând loc construcțiilor laice.

Un lucru demn de amintit de biserica Bărboi, este reînnodarea tradiției locale a pelerinajului Stâlpărilor, care din 1990 se face în fiecare sâmbătă a Sfântului Lazăr. În această zi o mulțime de credincioși se adună aici să meargă în pelerinaj către Catedrala Mitropolitană. Și tot ancorată în prezent este demonstrată dinamica vieții bisericești, reflectată în paginile publicației ”Cuvânt și suflet” editată aici.

Față de biserica Bărboi am sentimente alese și frumoase amintiri pentru că aici, una din fiicele mele s-a bucurat de sfânta taină a căsătoriei. 

Georgeta Olaru Leonte

Despre autor