E de mirare câte locuri sunt de descoperit aproape de noi și cum miracolul depărtărilor ne cheamă mai tare, în paguba prezentului imediat. Acum câteva zile, pașii m-au purtat tot prin Suceava noastră, într-un loc plin de semnificații și lucruri inedite. Foarte aproape de Cetatea de Scaun, pe o stradă ce se repede abrupt la vale, aproape de Curtea Domnească, am aflat Biserica „Sfântul Gheorghe”, numită și Mirăuți. Strada e mai puțin umblată și după câteva sute de metri, pe un deluț, retrasă la umbra copacilor înalți, și cred seculari, se ivește mândră, biserica. De aici, poalele cetății par mult mai aproape, năpădite de crengile copacilor ce o înconjoară. Nu îți vine să crezi că te afli la o azvârlitură de băț, de locul unde altă dată umblau marii noștri voievozi.
Dau roată bisericii și aflu că e minunată, elegantă, cu o arhitectură unică, pe care nu am întâlnit-o la nici o altă biserică. Utilajele, materialele de construcție și diverse scule răspândite în zonă, denotă o activitate susținută de refacere a spațiului sacru de odinioară. Se pare că mai este de lucru, până se vor fi terminat de pus la punct toate detaliile. Dacă la partea de sud a curții bisericii se află cetatea, la nord este valea Sucevei, respectiv cartierul Burdujeni, cu toate construcțiile din epoca trecută și prezentă. Perspectiva e deschisă și ai prilejul să descifrezi în toată splendoarea broderia edililor contemporani.
Locul ales de Petru I Mușat în secolul al XIV-lea, pentru ridicarea unei biserici ortodoxe în Mirăuți este ideal. Informându-mă din diverse surse, am aflat și de ce Petru a mutat capitala de la Siret la Suceava în acea perioadă. În primul rând, pentru a situa capitala Moldovei la întretăierea drumurilor comerciale, iar alt motiv, era mai personal. La Siret, exista o episcopie catolică misionară, care atrăgea adepți dintre localnici și pentru că Doamna Mușata, soția domnitorului, trecuse la catolicism și susținea acest demers. Prin această mutare, Petru dorea astfel să aibă independență religioasă și politică. Voievodul a dorit ca centrul bisericesc al statului, să se afle în noua capitală a Principatului Moldovei. Biserica construită la Mirăuți pentru a juca rolul de Mitropolie, a primit hramul ”Sfântul Gheorghe” și a fost o construcție de mare amploare. Mai târziu, domnitorul Alexandru cel Bun a adus aici, de la Cetatea Albă, moaștele Sfântului Ioan de la Suceava, într-o raclă ferecată în argint.
Mai bine de o sută de ani, acest lăcaș de cult a avut rol de Mitropolie a Moldovei. De altfel, azi i se mai spune și Mitropolia veche. Pentru că în urma unui eveniment necunoscut, biserica a fost devastată, Bogdan, fiul lui Ștefan, a ridicat puțin mai departe ”Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” la început de secol al XVI-lea, unde vor fi mutate și moaștele Sfântului Ioan. Din unele surse, numele de Mirăuți provine de la faptul că aici erau miruiți domnii Moldovei înainte de a fi înscăunați, printre care chiar măritul Ștefan cel Mare.
Istoricul Nicolae Iorga îl consideră pe Ștefan cel Mare ca fiind al doilea mare ctitor al bisericii Mirăuți, ridicând pe ruinele vechii bisericuțe o clădire nouă, având particularitatea că în loc de pridvor, a ridicat un turn clopotniță. Trebuie amintit faptul că prima soție a lui Ștefan, Evdochia de Kiev, a fost înmormântată aici, găsindu-și odihna veșnică. Piatra ei de mormânt a fost recent descoperită și în prezent se află la Muzeul de Istorie a Bucovinei.
Se pare că vechea clădire a bisericii Mirăuți a rămas părăsită, degradându-se, până la începutul secolului al XVII-lea. A fost folosită în multe rânduri ca depozit și chiar la un moment dat, un doctor a cerut autorităților să o dărâme, pentru a folosi materialele la zidirea unei case. Au urmat ani grei după ocuparea Bucovinei, în care urma să fie dărâmată din diferite motive, în multe rânduri, dar după multe ”cumpene”, prin intervenția lui Eudoxiu Hurmuzachi, prefectul de atunci al Sucevei, a obținut acordul de restaurare de la guvernul din Viena, avizat favorabil de împăratul Franz Jhoseph. Activitatea de refacere a fost coordonată de arhitectul Karl Romstorfer, conservatorul Monumentelor Istorice din Bucovina, cel care a înființat și Muzeul din Suceava. De altfel, chiar la intrarea în pridvorul bisericii, există o placă comemorativă care atestă acest fapt.
Despre pictura interioară, realizată de un vienez în manieră occidentalizată, în stilul art nouveau, total diferit de stilul pictural bizantin din bisericile moldovenești medievale, au existat multe critici. Cheltuielie de restaurare au fost suportate de Fondul religionar greco-ortodox al Bucovinei.
De remarcat aici la Mirăuți este și acustica bisericii care este deosebită, având un secret, dezvăluit când s-au demolat părțile ruinate. Astfel, s-au descoperit în ziduri oale de lut, care fiind zidite în perete, produceau rezonanță deosebită.
Iată deci informații interesante pe care nu le știam și sunt bucuroasă că într-un sfârșit de ianuarie însorit, m-am bucurat de imaginea acestei frumoase biserici, cea mai veche din orașul Suceava, profilată pe albastrul cerului de Bucovina.
