De curând pașii m-au purtat într-o călătorie prin Ardeal, pe la cetățile medievale fortificate. Sunt peste 200 la număr și ele au fost ridicate ca urmare a invaziei mongolilor la 1241. Toate sunt deosebite și localnicii au reușit să le redea aspectul de altă dată; au grijă de ele și sunt înscrise în circuitul turistic, spre folosul tuturor. Toate satele și orașele din Transilvania poartă amprenta fermă a coloniștilor sași care au venit cu 700-800 de ani în urmă. Hărnicia, inițiativa și buna gospodărire au făcut ca zonele locuite de sași să fie înfloritoare. Numărul lor acum este foarte redus, și li se spune ”cei din urmă”, după cum ne explica un ghid de la una din cetăți. Construcțiile, mobilierul, organizarea, documentele oficiale lăsate în ordine, toate dovedesc faptul că au remodelat viața și obiceiurile în aceste locuri.
Încă mai port în gând imagini ale cetății medievale fortificate din Cisnădioara. Aflată în vecinătatea Sibiului și a Cisnădiei, de cum intri în sat poți observa pe un deal cetatea cu bazilica Sf. Mihail, construită în secolul al XII-lea. Totul s-a păstrat până azi fără modificări prea multe, deoarece localnicii au folosit biserica satului, construită câteva decenii mai târziu, din cauza faptului că trebuiau să urce anevoie dealul. Platoul unde se află cetatea a fost încercuit cu zid din piatră, bazilica fiind ridicată în stil romanic, după modelul bisericilor cistercienilor (ordin catolic din Franța care s-a stabilit în Ardeal în secolul al XII-lea).
Înainte dealul nu avea vegetație pentru a se putea obeserva orice mișcare de la baza lui. Acum o pădure de stejari ascunde cărarea în trepte pe care trebuie să o urci până sus. La sfârșitul urcușului obositor te așteaptă o panoramă generoasă asupra Cisnădioarei și a împrejurimilor ei: munții Cibinului, orașul Cisnădie, pădurea Dumbrava și evident satul.
Dintre toate bisericile fortificate vizitate, cea mai originală și mai autentică mi s-a părut aceasta de la Cisnădioara. Interiorul auster, încăperea mare cu un altar la capăt, lipsită de orice decor, doar câteva urme palide ale unor picturi, o fac să pară că se desprinde chiar din istoria medievală. Nimic nu împietează atmosfera de epocă, nimic modern nu distrage atenția și nu frapează neplăcut. Elementul arhitectural forte al bazilicii îl reprezintă portalul de vest, încadrat de două arcade duble. Capitelurile sunt decorate cu modele încrustate elegant cu motive florale și antropomorfe. În curte, ca în toate fortificațiile săsești se află o fântână, acum nefolosită. Turnurile de pază nu mai există și nici casa parohială a preotului.
Cetatea a fost construită în scop defensiv și în curtea interioară se găsesc pietre rotunde șlefuite, folosite pentru atacarea asediatorilor. Curiozitatea este aceea că, ele erau duse sus de tinerii care voiau să se căsătorească, urmând apoi să participe la apărarea cetății. Astfel, tânărul aspirant la însurătoare dovedea comunității și familiei viitoarei soții că este vrednic de a-și întemeia un cămin.
Acum, rolul acestui loc, în afară de atracție turistică este și acela de a găzdui evenimente culturale muzicale, datorită acusticii foarte bune a navei bisericii, diverse expoziții sau spectacole de teatru.
În nava bisericii se mai găsește un memorial pentru soldații căzuți în primul război mondial, cu multe plăci comemorative cu numele acestora. Există cazuri în care sunt vandalizate pentru că ele aparțin soldaților germani austro-ungari.
La Cisnădioara se mai poate vizita Biserica Evanghelică construită pe locul uneia vechi în stil gotic și Muzeul Tradiției Săsești.
Din spusele ghidului am aflat că în România comunistă, satul Cisnădioara avea cel mai ridicat procent de sași. În anul revoluției din 1100 de persoane, 918 erau sași; câțiva ani mai târziu au rămas cam 100, iar acum numărul este de ordinul zecilor. Unul din ghizi, de la altă cetate, regreta plecarea sașilor de la care ne-au rămas foarte multe și mai ales spiritul de întrajutorare, forța comunității bine închegate, cu multe realizari în folosul tuturor. Spiritul apartenenței la grup era foarte ridicat și includea și românii sau alte naționalități trăitoare pe aceste meleaguri, lucru care s-a păstrat și azi.
Deși este un simplu sat, Cisnădioara este cunoscută în țară și pe drept cuvânt este un loc plin de istorie și frumusețe. Regret ca nu am putut sta mai mult…
