29/11/2020

Muzeul satului bucovinean

Scris de Georgeta Olaru Leonte

29/11/2020


Dacă ajungi la Cetatea Sucevei, negreșit că trebuie să vezi și Muzeul Satului Bucovinean. Am fost aici de nenumărate ori cu diverși oaspeți și de fiecare dată am revăzut cu drag toate gospodăriile muzeului. Nu se compară cu Muzeul Satului de la Herăstrău – București cu cele 380 de obiective, dar este la fel de interesant și pitoresc. Conform indicațiilor de actualitate, s-a realizat un traseu bine definit, descriind un circuit al așezării. Masca și dezinfectantul nu lipsesc nici aici. Intrarea în muzeu se face pe o ulicioară, exact ca la țară, ulicioară marcată cu o frumoasă poartă ornamentală. La intrarea în curtea muzeului ești întâmpinat de casa de bilete care nu este altceva decât o fostă colibă. Ți se oferă o hartă unde sunt ilustrate toate obiectivele, locul de proveniență, destinația și anul de când datează.  

Mai demult se vizita și prima căsuță de pe partea stângă, care are un cerdac primitor plin cu flori, cu bănci și o perspectivă minunată asupra întregului sat, ceea ce era foarte atractiv și relaxant. Acum căsuța a fost ”confiscată” de birouri ceea ce mi se pare un lucru păgubitor pentru toată lumea (mai puțin pentru funcționari).

Încep periplu cu Crâșma din Șaru Dornei, amplasată într-un loc larg, astfel încât o poți admira din toate unghiurile. Cerdacul smălțuit cu mușcate te îmbie la un popas nemeritat, deoarece vizita abia a început. Privesc de pe banca de lemn căsuța din față care este un atelier de olar din Marginea. În fața casei se află o masă cu produse din piele foarte frumoase. Turiștii se opresc să facă cumpărături. Trec pe lângă moara de apă din Mănăstirea Humor, de fierărie, de piua de sumane de casele de locuit din Volovăț, Vicov, Straja. Ultima, e o casă gospodărească cu toate acareturile, cu o frumoasă poartă la intrare care dovedește că aici viețuia o familie înstărită.

Case din Ostra și Câmpulung Moldovenesc se înșiră pe drumul de țară cotit acum, îndreptându-se spre biserica ”Înălțarea Domnului” din Vama, însoțită de clopotniță – ultimele două din secolul XVIII.

Ca noutate, s-a deschis recent o școală adusă din Udești, cu câteva clase, cu odaia directorului, cancelaria, dotate cu toate obiectele necesare școlii. Mobilierul și obiectele didactice îmi amintesc de copilăria mea, iar atmosfera este foarte bine redată. Lângă gospodăria de pomicultor din Rădășeni, pe o băncuță stau de vorbă două persoane și la prima vedere am avut impresia că sunt turiste. S-a dovedit a fi supraveghetoarele căsuțelor din zonă care, apoi, cu un aer foarte trist s-au apucat să greble iarba de sub niște copacii imenși care scuturau frunze uscate. Se vede treaba că nu erau fericite, pentru că alte căsuțe nu au arbori care să necesite îngrijire specială.

Ajung la preferata mea, o casă din Șaru Dornei, cu un specific aparte, anume, că are o singură cameră mare. De pe cerdac se intră într-o tindă și apoi în cameră organizată pe colțuri. Soba cu cuptor, patul, masa și blidarele. Mi s-a dus gândul la ”open-space”, această modă actuală în casele noi, în care bucătăria împarte același spațiu cu livingul. Deci când gătești ai tot timpul miros de mâncare, căci de, românul mai frige și pește sau fierbe răcituri… Nu agreez acest gen de arhitectură, dar este mult tineret care se ține de ”modă”.  În casa mea preferată, cuptorul este piesa principală a încăperii, având locul de odihnă numit ”pe cuptior” și vatră deschisă cu horn de evacuare a fumului. Patul de dimensiuni mari (să încapă mulți somnoroși) e acoperit cu velnițe, perne și diverse țesături. Deasupra lui ”o culme”, un fel de bârnă masivă pe care sunt înșirate hainele și alte lucruri trebuitoare de gen, în gospodărie. Pe lângă pereți se află laițe și diverse blidare în care se odihnesc oale și blide.

Dar această gospodărie mai are ceva inedit: un pârleaz! Un fel de treaptă care comunică dintr-o parte în alta a unui gard, să îl poți trece. În copilăria mea m-am folosit de acest gen de trecere între vecini, dar vreau să spun că la un castel din Anglia, am trecut unul exact la fel, între parc și curtea castelului.

Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber cu o vechime de doar 50 de ani și în prezent dispune de 30 de obiective sub formă de case tradiționale din lemn cu anexele lesnicioase, instalații tehnice populare, ateliere meșteșugărești ș.a. Este conceput ca un sat tradițional bucovinean, iar când va fi finalizat ar urma să cuprindă 80 de monumente de arhitectură populară, la toate cele știute adăugându-se un traseu de mocăniță și un interior de mină. Să sperăm că nu vor fi departe acele vremuri când vom vedea și noi ultimele obiective.

Georgeta Olaru Leonte

Despre autor