„Rădăuţenii merită mai mult!”, a spus Dan Marcu, candidatul Aur pentru Primăria Municipiului Rădăuți, la emisiunea Fata în Fața, realizată de Marius Cocoș la Radio VIVA
MC: A fost un fel de surpriză anunţarea candidaturii dumneavoastră pentru funcţia de primar al Rădăuţiului. Mai ales că e şi în mentalul colectiv povestea asta: nu te băga în politică, te mănâncă ăştia… Nu-i aşa?
DM: Până în decembrie, nu aveam nici cel mai mic gând.
MC: Mai bine să ne povestiţi, pentru început, despre dumneavoastră.
DM: Rădăuţean, născut în Rădăuţi, în 1975. Mama mea a făcut şi ea politică, probabil de acolo e „microbul”. De când m-am născut o ştiu pe mama în politică. Tata a fost şef de revizie la vagoane la Dorneşti. Şcoala generală şi liceul le-am făcut tot la Rădăuţi.
Am început afacerile în 1993, la 18 ani. Încet, încet am urcat, am urcat… Am avut, pe vremea lui Constantinescu, o stagnare, chiar aproape de faliment. Am avut o salbă de magazine, în mai toate comunele limitrofe Rădăuţiului, împreună cu fratele meu. În 1995, am deschis şi o brutărie în Arbore. În acea vreme apăruse şi pâinea aia turcească, mi-e şi frică să mă gândesc ce conţinea… Eu făceam pâine pe vatră, în cuptor pe lemne… Lumea voia de aia turcească. Era şi o inflaţie foarte mare, toată lumea îşi aduce aminte de acea perioadă, o junglă economică până prin 2000.
Din 1997 până în 2000 am fost plecat în Grecia, unde am avut un contract şi m-am întors cu alte idei.
Sunt căsătorit şi am doi copii, care mi-au adus multe bucurii. Cel mare a fost campion mondial la parkour în 2010-2011, cel mic, de 17 ani, face baschet.
MC: Deci, om împlinit cum se spune. Ce v-a mai trebuit politică?
DM: La început m-am întebat şi eu, acum nu mă mai întreb. Dacă stăm toţi pe margine, uite unde s-a ajuns. Pleacă ai noştri, vin ai noştri…
Am avut o discuţie cu preşedintele George Simion şi am hotărât să candidez.
MC: De ce AUR?
DM: În primul rând, nu aveam loc în alte partide. Dar şi doctrina partidului este una diferită. AUR-ul, totuşi, se bazează pe nişte idei, susţine familia, un partid suveranist…
După cum am spus, dacă eram întrebat pe la jumătatea lunii decembrie aş fi râs. Aveam alte planuri. Când m-am hotărât, am întrebat şi familia şi ai mei m-au susţinut. Altfel nu o făceam. Familia este primul meu stâlp. Şi în AUR avem 4 stâlpi: familie, credinţă, naţiune, libertate.
MC: Cum a fost discuţia cu domnul Simion?
DM: Nişte prieteni vechi făceau revelionul la Gura Humorului şi m-au căutat să ne întâlnim. Când am ajuns acolo, surpriză: George Simion. Am stat la discuţii, am evaluat persoana şi am ajuns la concluzia că omul corespunde cu ceea ce văzusem pe la televizor. Nu s-a pus problema să dau bani la partid. Dar politică fără bani nu se poate, eu aşa văd. Dacă nu ai resurse, din start devii coruptibil.
Eu, slavă Domnului!, am o situaţie materială foarte bună, pentru două-trei vieţi. Ce fac acum nu fac pentru bani, ci pentru a arăta societăţii că se poate şi altfel. După 30 de ani, Rădăuţiul e praf. Nu e ok. În afară de borduri şi trotuare, nu s-a schimbat nimic în Rădăuţi. Şi nici alea nu-s făcute cum trebuie. Se merge din rău în mai rău, cu toate că Rădăuţiul are potenţial.
MC: Şi credeţi că puteţi schimba ceva?
DM: Eu sunt şi un pic mai critic, altfel nu evoluam în business şi în societate. Îmi place ca atunci când mă apuc de lucru chiar să îl fac. Ori, în Rădăuţi, ăştia s-au apucat să facă, dar nu au mai terminat. Se încep nişte lucrări, nu se mai fac, şi eu tot criticam aceste lucruri.
Şi un prieten din cercul meu a spus: „Tu tot critici, bagă-te tu!”. Şi mi s-a aprins un beculeţ. După care a venit întâlnirea cu George Simion şi am zis că luăm taurul de coarne şi ne apucăm de treabă.
MC: Cum se vede politica din interior. V-aţi descoperit noi duşmani?
DM: Nu, nu e cazul de duşmani. Vedeţi în alte ţări, politica se face la masă, cu discuţii, după care viaţa continuă.
Dar, la noi, se pune multă patimă. Dacă acela e PNL-ist sau PSD-ist, gata… Uită-te puţin şi la calitatea umană. Nu toţi sunt răi, sunt oameni. Eu aşa văd chestiunea, nu închid orice dialog cu ceilalţi. Mă ştiu cu jumătate din primarii din zonă, asta înseamnă că nu mai stau de vorbă cu ei?
Linia politică este una, omenia alta. Şi eu nu o să-mi schimb mentalitatea asta.
Toţi îşi văd doar de interesele personale. Şi devine „războiul” lor, o iau personal în toate. Nu e ok.
MC: Când intri în politică şi nu ai nevoie să te gândeşti la partea asta financiară, e normal să te poţi gândi şi un pic mai încolo. Dar când te interesează partea „de căpătuială” e un pic complicat. Ai interesul personal, apoi cel de grup…
DM: Dacă facem o retrospectivă a ultimilor 4 ani, în Rădăuţi nu a fost nici măcar un interes de grup. Au fost doar interese personale şi vendete ale câtorva omuleţi de acolo.
Cum să ai aprobate 3 GAL-uri şi să dai Hotărâre de Consiliu Local de respingere? Nu intrăm în Cartea Recordurilor cu asemenea aberaţii?
MC: Rădăuţiul are şi porecla de „republica independentă”.
DM: Da, totul este atipic la Rădăuţi. Perioade fără primar, cu viceprimar cu atribuţiuni de primar, când a venit primarul a rămas fără Consiliu Local etc.
Oricum, în Rădăuţi, repet, nu s-a schimbat nimic. Uitaţi-vă numai la centru, e praf. A venit un primar, a făcut într-un fel, a venit alt primar şi a făcut altfel. Se construieşte, se dărâmă, iar se construieşte, iar se dărâmă… Cum se schimbă primarul de la alt partid, vopseşte bordurile cu altă culoare. Chiar aşa? Păcat. Căci rădăuţenii merită mai mult.
Am spus că vreau să schimb faţa oamenilor. Toţi sunt trişti… Avem 3 parcuri, dar nu vezi oameni prin ele. Toţi aleargă după nevoile cotidiene. Trebuie să fim ceva mai relaxaţi.
MC: Ca om care vine din zona de afaceri, cum credeţi că pot fi rezolvate problemele administraţiei locale?
DM: În primul rând, accepţi ca toţi consilierii pe care îi ai şi toţi oamenii capabili să îţi dea sfaturi. Nu poţi, ca primar, să le duci pe toate. Sunt probleme urgente pe care le poţi rezolva în scurt timp. Dar pe termen mediu şi lung ai nevoie de o echipă. Pe meserii. Ce e acum în Primăria Rădăuţi e doar amatorism. Nu vorbesc de angajaţii Primăriei, care îşi fac treaba cu prisosinţă, fiecare pe bucăţica lui. Nu de oamenii ăştia vorbesc. Vorbesc despre oamenii care sunt în jurul primarului, nu au pregătirea necesară. Sau poate au, dar nu caracterul să iasă şi să spună. „Primarul acesta nu ne ascultă şi nu face nimic!”.
Sunt numai sincope peste sincope. Se apucă de o lucrare, nu se termină. Se asfaltează o stradă, după două-trei luni de zile o sapă pentru un canal. Lucrurile nu se fac cum trebuie.
Să refuzi banii pentru GAL pe motiv că nu ai pentru co-finanţare… E contra firii ce se întâmplă.
MC: Deci veţi pune accent pe echipă.
DM: Neapărat. De unul singur nu se poate, trebuie să ai oameni, să ai încredere în ei şi să îi laşi să îşi facă treaba. Plus dialog, zi de zi, nu poţi altfel. Nu facem dictatură…
Ca şi conducător al Primăriei, trebuie să îţi asculţi oamenii. De la vârf pornesc toate.
Nu am văzut pe nimeni, nu neapărat primarul, cineva din Primărie să consulte opinia publică.
De exemplu, chiar acum: scrânciobe, tiribombe, în parcarea din centrul oraşului. Că a fost Paştele. Sunt riveranii de acolo, câteva blocuri, au şi oamenii ăia dreptul la linişte.
Eu ocolesc centrul cât pot, deşi am şi o locaţie acolo. Dar mi-e silă, tot timpul doar în centru. Hai să căutăm şi altă locaţie, să întrebăm şi opinia publică. Lumea nu e mulţumită de aceste bâlciuri în buricul târgului.
MC: Din fericire, Rădăuţiul beneficiază de o frumoasă centură ocolitoare. Cei care nu vor, pot evita centrul.
DM: Da, dar, repet, în zona centrală se pot face lucruri mult mai faine. Nu zic să nu facem un spectacol, cu artişti, nu mizerii din astea.
MC: Aţi vorbit de echipă. Ce oameni vin alături de dumneavoastră?
DM: Toţi cei de pe lista de consilieri sunt oameni care nu au mai făcut până acum politică. AUR este un partid tânăr, abia acum se construieşte.
Avem doctori, ingineri, terapeuţi, antreperenori. Oameni care vor să facă ceva.
Ştiu ce se poate face, nu am promis oamenilor aeroport internaţional sau chestii de astea.
Alt exemplu: să ai tu, Rădăuţiul staţie de asfalt… O laşi în paragină şi cumperi asfalt la preţurile care sunt. E normal?
Rădăuţiul a avut staţie de betoane, staţie de sorturi, a avut o societate care administra aceste lucruri, Servicii Comunale. Cu 130 de oameni, după anul 2000. Erau servicii de salubrizare, apă-canal, termoficare, parcuri şi spaţii verzi. A preluat ACET, dar fără oameni.
Primăria are acum tot vreo 130 de oameni, dar a rămas doar salubrizarea. plus că de vreo 2 ani de zile au nişte pierderi astronomice, sunt date publice, peste 2 milioane de euro pierderi la Servicii Comunale în 2021 şi 2022. Rădăuţiul moşteneşte aceste pierderi, nu ştiu acum din cauza cărui primar, dar o să dezvăluim şi aceste lucruri.
Încă avem cca. 35% din străzi neasfaltate şi ce e asfaltat, e asfaltat prost, spui că eşti în Lugansk. Se cheltuie prea mulţi bani. Multe studii de fezabilitate, sunt date publice, se sifonează mulţi bani. Contracte cu firme „de apartament”, cu capital social de 100 de lei, care dintr-odată au cifre de afaceri de milioane de lei. Şi vorbesc în cunoştinţă de cauză, ca om ale cărui societăţi au înregistrat o creştere economică sănătoasă de 2% pe an.
Şi în condiţiile în care firma Primăriei, Servicii Comunale, înregistrează pierderi. Dar o firmă cu 3 oameni „bum”, nişte profituri incredibile.
La un moment dat, trebuie să analizezi aceste pierderi, dar pe ei nu-i interesează, timpul trece, leafa merge. Şi au nişte salarii chiar nesimţite.
MC: Cum credeţi că se poate rezolva? Omul obişnuit pe o direcţie, greu poate fi aşezat pe alt făgaş… Să ne amintim şi că Rădăuţiul a fost văduvit, de mulţi ani, de fonduri europene. Asta în condiţiile în care multe comune au atras astfel de fonduri „la greu”.
DM: Asta e o altă problemă. Rădăuţiul are un serviciu pentru fonduri europene care cam şchioapătă. Eu nu îi acuz pe acei oameni, acuz capul. Trebuie să prindem cât mai multe proiecte, e clar.
Deşi Rădăuţiul a avut un start bun pe fonduri. Şi dau ca exemplu Spitalul Municipal. Şi ştiu cât s-a muncit pentru acel proiect.
Când a venit noul primar, aceşti oameni au fost îndepărtaţi. Oameni care deja ştiau despe ce e vorba.
Mergeţi, de exemplu în Horodnic de Sus, mai mare dragul. Siret, Vicov, Gălăneşti… Adică ăia pot? Şi nu mă interesează culoarea politică, sunt oameni care îşi merită locul pentru că fac treabă pentru cetăţeni.
