- de vorbă cu comandantul Detașamentului de Pompieri Rădăuți, colonelul Constantin Mihai Parasca
Tresele de colonel, la doar 39 de ani, o carieră militară în care a comandat două unități importante cu foc continuu, în cel mai adevărat sens al cuvântului, Detașamentele de Pompieri de la Roman și de la Rădăuți, te îndeamnă să crezi că Mihai Constantin Parasca face parte din categoria „durilor” îmbrăcați în haină militară. Însă în momentul în care l-ai întâlnit, vei fi surprins să constați că ai în față un tip sensibil, un om adevărat care a găsit formula cea mai potrivită între calitatea de bun profesionist, bun coleg și bun familist.
În anul 2016 am susținut examen pentru funcția de comandant de Detașament la Rădăuți
„M-am născut în Vicovu de Sus în anul 1983, am urmat Școala Gimnazială Vicovu de Sus, după care Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, în perioada 1997-2001. Apoi am urmat cursurile Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, facultatea Pompieri, din București. La absolvire, în anul 2006, am fost repartizat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Petrodava” al județului Neamț, de acolo am fost trimis la Detașamentul de Pompieri Roman, iar după un examen am ocupat funcția de comandant la Detașamentul Roman, mai exact din anul 2007. În perioada cât am ocupat această funcție am urmat și un master, ulterior, în anul 2016, am susținut examen pentru funcția de comandant de Detașament la Rădăuți, examen pe care l-am luat. De atunci și până în prezent mi-am desfășurat activitatea la Rădăuți, cu o pauză, mai exact o perioadă când am ocupat funcția de prim-adjunct al Inspectorului șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Bucovina” Suceava, mai exact între luna mai 2019 și până în iunie 2020. Am ales să fiu pompier pentru că este o meserie frumoasă, și am ajuns să o descopăr după ce am început să aprofundez studiile în cadrul facultății…Până atunci nu știam foarte multe, știam că e o facultate tehnică, mi-am dorit să fie ceva pe profil real. Am ales cariera militară încă de la 14 ani, însă atunci Liceul Militar era în cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar Academia de Poliție este în cadrul Ministerului de Interne. Așa a fost conjunctura la acel moment, și așa am considerat că e cel mai bine să procedez…”
Fiecare are problemele lui personale care sunt foarte importante
„Dacă e dificil de condus un detașament de pompieri? Depinde cum vrei să vezi lucrurile…Orice lucru poate fi greu sau ușor, orice ai face, dacă vrei să-l iei ca un calvar sau ca un lucru greu, cu siguranță îți va fi greu…Dacă îl iei ca un lucru frumos și plăcut, îți va fi bine…Normal, ca în orice domeniu, sunt și greutăți, important e să vedem partea bună, și la fel de important e ca în urma noastră să rămână ceva, adică să nu trecem, cum spune vorba românească, ca lebăda prin apă…Să rămână ceva pentru copii, pentru tineri…Poate că alții văd lucrurile altfel, dar și eu mă consider încă tânăr…Știm cu toții că munca cu omul, cu oamenii, nu e atât de ușoară, una e răspunzi în dreptul tău și alta e să răspunzi și pentru alții…Cel mai important e să ai o echipă lângă tine cu care să poți să-ți desfășori activitatea, și să obții performanță. După mai bine de 15 ani de experiență în acest domeniu, cred că e foarte important să reușești să atragi oamenii de partea ta, și să poți să lucrezi împreună cu ei. Bineînțeles, ca să poți să-i mulțumești pe toți e foarte dificil…Nemulțumiri au fost și vor fi în orice domeniu, până la urmă nimeni nu e perfect, toți avem defecte….Important e să ai niște principii, și să le respecți. Trebuie să ai coloană vertebrală…Toată lumea trebuie respectată, fiecare are personalitatea lui, fiecare are problemele lui personale care sunt foarte importante…Trebuie să fim foarte atenți cu selecția acestor probleme, cu evaluarea lor corectă, în așa fel încât să putem să ne desfășurăm cel mai bine activitățile pentru care suntem aici, în primul rând misiunile operative…Cred că, atât la Rădăuți cât și la Roman, acestea au funcționat așa cum trebuie, până la urmă, cred că am găsit soluția așa încât activitatea noastră să fie la un nivel foarte bun, un nivel ridicat…Cât privește partea de comandă, de management, e mai dificil pentru că e o responsabilitate mai mare…Cred că fiecare dintre noi își alege ceea ce vrea să facă, își asumă ceea ce face, pentru că nimeni nu e bătut în cuie, sau forțat…Trebuie să fim conștienți că tot timpul există cei care te pot înlocui, nimeni nu este de neînlocuit…”
Discutam cu cineva care tocmai venise din Ucraina și care spunea că ei nu ar fi făcut așa ceva pentru români
„Într-adevăr, după intervenții la incendii, accidente, inundații, situația cu refugiații a fost una nouă…Așa cum am mai spus, trebuie să ne adaptăm permanent și să facem față și la astfel de misiuni chiar dacă nu ne-am întâlnit până acum…A fost ceva nou, ceva inedit…Când lucrezi cu persoane care sunt cu diferite probleme și gestionarea lor e destul de sensibilă, e cu totul altfel…Acolo, la Siret, a fost o muncă de echipă, altfel nici nu se putea, și eu cred că s-a muncit bine…Feedback-ul a fost pozitiv, am discutat cu mulți din cei care au fost implicați, atât din partea noastră cât și din partea ucrainenilor… Când spun acestea îmi aduc aminte că atunci, în perioada când foarte mulți refugiați ajungeau la Siret, discutam cu cineva care tocmai venise din Ucraina și care spunea că ei nu ar fi făcut așa ceva pentru români…Tot atunci a spus că nu se așteptau să fie primiți atât de bine și că singura lor dorință era să rezolve cât mai repede cu documentele și să plece mai departe…Toți cei care ajungeau în tabără erau preluați în ordinea în care veneau, regulile au fost foarte clare și ținute cu strictețe, nu exista nici un fel de abatere de la regulă, doar cazurile medicale…Apreciez că în tabără s-a lucrat cu mult profesionalism de către toate structurile care au fost implicate, adică fiecare și-a făcut treaba în domeniul său…Tabăra de la Siret a fost o tabără temporară, o tabără de tranzit, în care cei care ajungeau acolo au putut să-și întocmească sau să-și perfecționeze documentele într-un termen care nu a fost mai mare de 42-72 de ore…”
Mă bucur că familia mea, soția și copiii mei, mă înțeleg, mă sprijină și mă susțin
„Sunt căsătorit din anul 2010, am trei copii, două fete și un băiat. Fiica cea mare este în clasa a IV a, mijlocia este în clasa a III a, iar băiețelul de patru ani este la grădiniță. Cred că ei sunt cea mai mare realizare a mea…Fiul meu, care este o fire foarte energică, mi-a spus deja că vrea să se facă polițist…Despre fete pot spune că sunt foarte liniștite, cuminți, și că țin foarte mult la fratele mai mic…Familia este foarte importantă în tot ceea ce facem noi, și cred că dacă nu aș avea susținerea familiei în tot ceea ce fac, mi-ar fi foarte greu…Meseria de pompier nu înseamnă doar cele opt ore cât ești la subunitate, ci serviciul nostru înseamnă și după amiază, și noaptea, și sâmbătă și duminică, și sărbători, până la urmă, tot timpul…De aceea mă bucur că familia mea, soția și copiii mei, mă înțeleg, mă sprijină și mă susțin…
