Cu adâncă tristețe, colectivul profesoral al Colegiului Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți, în asentiment cu toți cei care i-au fost colegi de-a lungul carierei sale remarcabile, își ia rămas bun, la trecerea în eternitate, de la domnul profesor PETRU BEJINARIU (19 iunie 1932 – 27 mai 2021), director al acestei instituții de învățământ în perioada 1982-1996, model și mentor pentru toți cei care l-au cunoscut. Exemplul uman și profesional oferit de Domnia sa va rămâne veșnic în memoria noastră afectivă: o viață de muncă, rodnică și elevată, însuflețită de vocație și pasiune, dedicată cunoașterii științifice și formării personalității a numeroase generații de tineri.
Cetățean de Onoare al municipiului Rădăuți, Petru Bejinariu, s-a născut la 19 iunie 1932, în comuna Zamostea, satul Ciomârtan, județul Suceava. Destinul său s-a împletit cu cel al comunității rădăuțene, devenind o parte semnificativă a istoriei vii, a școlii și a vieții culturale. Calitățile sale umane și pedagogice au fost puse în slujba învățământului, de-a lungul carierei sale de inspector școlar (1955-1960), profesor și director la Liceul Industrial nr. 1, astăzi Colegiul Tehnic Rădăuți (1968-1982), profesor și director la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, astăzi Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” (1982-1996), cercetător științific asociat la Institutul Bucovina al Academiei Române (1994-2006), vicepreședinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Implicarea în viața comunității, dorința de a contribui la dezvoltarea societății s-au concretizat în funcțiile politice deținute: deputat în Parlamentul României (1996-2000) și consilier la Biroul Parlamentar ( 2000-2011). A fost o personalitate de prim rang a vieții culturale bucovinene, caracterizată prin tinerețe spirituală, disponibilitate pentru dialogul științific, receptivitate față de nou și dedicare pentru profesia didactică. Interesul pentru viața culturală este reflectat în numeroasele articole și publicații din Septentrion, Preocupări didactice, Codrul Cozminului, Plai românesc, Arcașul, Analele Bucovinei, Obcina literară, precum și în volumele publicate: Anuarul Liceului Teoretic „Eudoxiu Hurmuzachi”, Compendiu istoriografic al Liceului Teoretic „Eudoxiu Hurmuzachi”, Biologi de seamă din Bucovina, Gând și cuvânt românesc, Libertăți și constrângeri, Cultură și identitate, Educație și identitate, Istorie și educație.
Meritele sale au fost recunoscute oficial prin acordarea titlului de „Profesor evidențiat” de către Ministerul Educației și Învățământului în 1982, a Medaliei Muncii clasa a III-a în 1957, a numeroase distincții și diplome de onoare.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!