01/10/2021

Economistul Romeo Negruţ anunță că va concura pentru postul de manager al Spitalului Municipal Rădăuți

Scris de Unknown

01/10/2021


Anunțul a fost făcut în emisiunea Față în Față, realizată de Marius Cocoș, la Radio VIVA Rădăuți.

MC: În mai puţin de un an de zile, trei foşti membri ai UpR Rădăuţi s-au succedat la conducerea Spitalului Municipal Rădăuţi. Anul trecut, pe vremea asta, manager era domnul Traian Andronachi. Mai bine de 6 luni a fost domnul Romeo Negruţ, iar în momentul de faţă manager este domnul Vatră. Eu mărturisesc că am fost puţin surprins când am aflat că, ceea ce se zvonea, a ajuns realitate. Şi anume, faptul că aţi fost schimbat din funcţie. Pentru că în 6 luni de zile, oricâtă ştiinţă am avea, este destul de greu să faci ceva. Nici măcar prea multe greşeli, e prea scurt timpul…

RN: Eu am preluat spitalul pe 10 martie. Vreau să precizez că nu sunt membru PNL, deci nu a fost o numire politică. Mi-am dat demisia şi din UpR, care nu mai funcţiona, dar trebuia să nu fiu membru de partid. La rugăminţile primarului, am acceptat să preiau funcţia de manager interimar al Spitalului Rădăuţi. După, să spunem aşa, conflictul dintre manager şi primar…

MC: Deci primarul Loghin a venit la dumneavoastră şi v-a solicitat să acceptaţi?

RN: Da. Eu l-am ajutat necondiţionat în campania locală, nu îmi trebuia nimic. M-a rugat să îl ajut. De ce tocmai eu? În fine… a venit la mine acasă, „ajută-mă!”, nu ştiam la ce anume, mi-a explicat despre ce e vorba. M-am consultat şi eu cu soţia şi am acceptat. Soţia m-a întrebat dacă sunt conștient de tot „hate-ul” pe care am să îl iau şi i-am spus că sunt foarte conştient de acest lucru.  

MC: Cred că orice persoană implicată în politică trebuie să îşi asume acest „hate”. Şi nu mă uit mai departe de mesajul pe care a încercat să îl trimită primarul Rădăuţiului, Bogdan Loghin, faţă de vaccinarea domniei sale. Am văzut ce a stârnit pe internet. Dar, din câte vă ştiu, ţineţi „la tăvăleală”.

RN: Da, am spus că atâta timp cât nu îmi este afectată familia, mă bag fără nicio problemă. Şi am acceptat. Pe data de 10 am avut o problemă personală şi am anunţat că nu mă pot prezenta la post. Pe 11 m-am prezentat la post, împreună cu viceprimarul şi un consilier al primarului. Am preluat funcţia, s-au transmis toate hârtiile către DSP, către Casa de Sănătate, ca să pot semna tot ce era nevoie. După vreo oră a venit şi domnul Andronachi, care, chipurile, mi-a predat, că n-avea nimic de predat, mi-a arătat spitalul peste tot, am mers împreună cu dumnealui. Şi am rămas în fucţie, bineînţeles că au început să curgă comentarii, hate-uri, tot ce s-a putut, nu pot să vă spun… Faceţi o comparaţie şi vedeţi că actualul manager nu are o asemenea reacţie.

MC: În momentul în care s-a produs acea schimbare, în Rădăuţi, managerul spitalului era cel mai puternic oponent politic pentru primarul în funcţie. Greşesc?

RN: Nu, aşa este.

MC: Acea schimbare era cu multe „dus-întorsuri”. În primul rând, foarte important era ca lucrurile să funcţioneze măcar la fel de bine, dacă nu mai bine, după schimbare. Şi doi, estomparea un pic a zonei de imagine, pentru că, până la urmă, spitalul, cu bune şi cu rele, aduce şi imagine.

RN: Absolut. Asta am încercat şi eu să fac, să estompez toate conflictele. Şi eu zic că am reuşit. Am încercat să manageriez nu doar administrativ şi financiar, ci şi conflicte. Pot să vă spun că în cursul săptămânii eram în spital până la 19.30 – 20. Sâmbătă şi dumincă stăteam până spre miezul nopţii, alături de colegii mei, normal. Am fost un manager popular, am vorbit, am glumit, şi am spus că noi suntem de fapt o echipă, nu sunt eu mai sus. În această echipă am avut două doamne: directorul medical şi directorul de îngrijiri, care nu m-au lăsat să greşesc, greşeli mari zic. Vă daţi seama că nu aveam competenţe în domeniul medical. Cu ajutorul lor am depăşit şi momente destul de grele şi le mulţumesc şi pe această cale. În Comitetul Director este şi doamna director economic, care, la fel, nu m-a lăsat să greşesc cu absolut nimic. Nu vă închipuiţi că am semnat hârtii fără ca ea să le comenteze. Şi pentru scaunul pe care am stat a trebuit să îi dau explicaţii. Acesta a fost ajutorul meu. Încet-încet, am devenit prieten, să spun aşa, cu toţi.  Bineînţeles, din cei 600 de angajaţi, nu toţi te plac, nu iei tot timpul decizii pe placul tuturor. Dar cred că pe cei mai mulţi i-am făcut să mă înţeleagă, să vadă în mine nu neapărat un şef, ci un prieten, un coleg. I-am întrebat tot timpul cu ce pot să îi ajut, să îmi spună, să nu vorbească doar între ei. Şi mi-au zis problemele lor: când mai vine gradaţia, de ce s-a oprit sporul pentru Covid sau când se dau banii pentru voucherele de vacanţă 2018-2019, de exemplu. Referitor la cele din urmă, eu mi-am asumat să dau banii, şi acum trebuie să îşi asume primarul şi actualul manager, banii trebuie daţi într-o singură tranșă şi nu în 5 ani, aşa cum spune OG 114. Mai este un termen în decembrie, apoi se va vedea ce şi cum.

Am găsit spitalul destul de divizat. Erau o parte cu Andronachi, o parte împotriva lui, eu a trebuit să refac angrenajul. Şi eu spun că în 6 luni de zile am reuşit. Cred că, după numirea mea, nici ei nu se aşteptau să rezist 6 luni. Am rezistat din toate punctele de vedere. De-abia anul viitor se va putea organiza concurs de manager pentru spitalul din Rădăuţi.

MC: La spital apar o multitudine de probleme, dar managerul ar trebui să se axeze mai mult pe zona de economic.

RN: Managerul trebuie să se ocupe de partea economică a spitalului, de tot ce este necesar. Pentru partea medicală există directorul medical. Sunt martori că am luat deciziile împreună, să ştiţi că nu m-am bătut cu pumnul în piept, am luat deciziile cu Consiliul medicilor, cu Comisia Covid. În Comitetul Director am luat decizii împreună, nu am făcut nimic de capul meu, că aşa am vrut eu.

MC: Dacă m-aţi întreba pe mine, asta e, de fapt, normalitatea. Pentru că oamenii de specialitate ştiu nevoile cu care se confruntă.

RN: Da. Şi de aceea am luat deciziile împreună, toţi patru din Comitetul Director şi din celelalte organe de conducere.

MC: Să ne întoarcem puţin la momentul numirii. Primarul v-a solicitat ajutorul, aţi acceptat ajutorul ştiind în ce vă băgaţi. Nu de puţine ori, cel care pleacă din funcţie lasă nişte „bombiţe” aruncate pe ici-acolo. Aţi găsit aşa ceva?

RN: Am găsit câteva, dar nu prea mari, care au fost dezamorsate fără probleme. Nu am de ce să mă plâng. Eram conştient că 6 luni de zile trebuie să fac treabă pentru spital, că eram angajatul spitalului. Luam un salariu pentru asta. Niciunul dintre managerii spitalului nu a adus bani de acasă pentru ceea ce s-a făcut în spital, inclusiv eu.

Spre exemplu, pentru proiectul acesta pe fonduri europene, am vorbit cu domnii de la Philips care aduc computerul tomograf nou şi am primit o susţinere şi un ajutor enorm, vechiul CT dezmembrat, a fost dus într-o cameră de siguranţă, totul pe banii lor, nu pe banii spitalului. De fapt, nu pe banii Primăriei, pentru că CT-ul vechi este al Primăriei. E vorba despre aprox. 30.000 de euro. Sper să se ţină de cuvât, că văd că au apărut diverse chestii cu proiectul acesta. Proiectul trebuia semnat în august, nu avea rost că mai aveam 9 zile, mai bine semnează următorul în octombrie. Nu-i nimic, există un Ordin de Ministru prin care s-a prelungit implementarea. Dacă semna în octombrie, implementarea nici nu se putea face până la 31 decembrie 2021. Nu se poate face, s-a prelungit până pe 31 decembrie 2023. Sunt 2 ani, este timp destul. Pot să anuleze totul şi să o ia de la capăt fără probleme.

MC: Care sunt chestiunile pentru care sunteţi mulţumit, în aceste 6 luni. Ştiu că aţi reuşit să aplanaţi mai multe conflicte din sânul echipei de acolo, conflicte specifice şi locului de muncă, dar mai ales perioadei prin care trecem, de stresul de care „beneficiem” de când a început pandemia.

RN: Atât cât m-am priceput, m-am străduit să dezamorsez orice fel de conflict. Am fost cel care am ţinut un echilibru. Nu se poate lucra în stres acolo. Dacă cei 600 de oameni vor lucra în stres, serviciile nu vor fi aşa cum trebuie.

Vreau să vă spun că cei din CPU, care zilnic preiau atâtea cazuri, nu au cum să fie super-odihniţi, să fie tot timpul cu zâmbetul pe buze. Au şi ei viaţa lor, dar îşi fac treaba „fără doar şi poate”. Avem acolo doi medici din Republica Moldova, o doamnă şi un domn, jos pălăria! Avem un medic care trebuie să îşi termine rezidenţiatul, trebuie să dea examenul în octombrie, face doamna asta ture peste ture, inclusiv SMURD 24 de ore face. Oamenii lucrează, sunt super OK din toate punctele de vedere. Am dat exemplul din CPU pentru că ei sunt inter-faţa.

Dar pot să vă arăt bileţele de mulţumire trimise pentru infecţioase. Mie îmi creştea inima, vă daţi seama celor din acea secţie…  La fel la Chirurgie, la fel şi la celelalte secţii.

MC: În general, cam 90% din cei care interacţionează cu spitalul sunt mulţumiţi, există restul de 10% mai puţin sau deloc mulţumiţi, asta în orice domeniu de activitate. Ideea e ca procentul de mulţumiţi să fie cât mai mare.

RN: V-am spus că am stat multe ore printre colegi. Am stat inclusiv în curtea spitalului, întrebând oamenii cu ce pot să îi ajut. I-am ajutat pe toţi cei care s-a putut, nu am făcut exces de zel că sunt manager.

În acest an, în martie şi aprilie i-am adus înapoi pe cei doi medici ginecologi care au plecat anul trecut, în noiembrie. Pentru unul din medici s-a organizat concurs de şef de secţie, celălalt a dat concurs pentru postul de medic specialist.

MC: Să discutăm şi despre ceea ce înseamnă dotări şi contracte, pentru că ne-am obişnuit ca multe lucruri să se întâmple la spitalul din Rădăuţi.

RN: În aceste 6 luni, iar îi dau loc la discuţii domnului Andronachi, s-a igienizat acea Pneumologie, lucru obligatoriu după ce am scos-o din zona Covid. Ştiu că a spus că am văruit 0.7% din spital, ok, în 6 luni e bun, fără să prejudiciez nici un salariat, n-am luat din banii de tichete de vacanţă.

S-au făcut investiţii. S-a cumpărat pentru Boli Infecţioase o şeniletă care urcă persoanele la etaj. S-au cumpărat lucruri noi la bucătărie. S-au cumpărat lucruri pentru Secţia Ginecologie. Şi tot felul de aparaturi.

Spre exemplu, la CPU am asistat la decesul unui pacient adus în stare gravă la spital. O doamnă doctor de la ATI a venit şi a spus că pentru intubare trebuia un laringoscop. A doua zi am luat decizia să luăm un laringoscop performant, care este acum folosit la CPU.

Chestiuni uzuale care trebuiau. Sunt foarte multe.

MC: Din câte am înţeles, tinerii sunt mai afectaţi de acest val 4 al pandemiei. Ar fi o problemă cu distanţa dintre spital şi zona de Pneumologie… Şi sunt paturi ATI pentru copii.

RN: Nu sunt paturi ATI, sunt cinci paturi la Spitalul de Boli Infecţioase, cel care se află la 2,5 km de Spitalul Nou. Sunt paturi speciale pentru copii şi însoţitori. Copiii mai mici vin însoţiţi de părinţi. Am cumpărat acele paturi, este un salon pregătit. Problema este că medicii pediatri trebuie întâi să-i vadă în Spitalul Nou, apoi să fie transferaţi în Spitalul Vechi. Avem un protocol pe această temă, medicul infecţionist are posibilitatea să vadă copiii fără medicul pediatru, dar trebuie să ia decizii împreună. În perioada cât am fost eu a venit şi certificarea ISO, comisia a venit în perioada mandatului meu, spitalul a fost controlat în perioada mandatului meu, nicidecum anul trecut. Eu am postat acele certificate pe pagina de facebook şi am mulţumit celor care au participat, nu am spus că e meritul meu. Eu nu am mers la spital pentru a face publicitate nimănui, vreau să se înţeleagă asta. Poate publicitate spitalului în sine, dar nu altora, nici mie. S-au vrut apariţii în presă, pe facebook, eu nu am considerat necesar. Spitalul este pentru cu totul altceva.

MC: Din păcate, la Rădăuţi spitalul e o zonă de bătălie. Domnul Andronachi şi-a manifestat clar dorinţa de a participa la alegerile locale viitoare, se pare cu sprijin declarat din partea PSD, pentru Primăria Rădăuţi. Dumneavoastră aţi venit cu o zonă de normalitate. Ar fi şi acesta un motiv pentru care aţi fost schimbat?

RN: Nu am fost schimbat, nu mi s-a mai prelungit mandatul. Pixul este la primar, el spune cine, cum şi în ce fel. Cred că nu m-am aliniat la gândirea lui, poate, am fost tot timpul cu un pas în faţă. Eu am perceput cu totul altfel. Eu am vrut, şi i-am şi explicat, când mi-a spus că nu-mi mai prelungeşte mandatul. Eu ştiam asta de prin luna mai, imediat după Paști.

MC: Unii au spus că a fost văzut fostul manager Andronachi la spital. Ce caută la spital?, au întrebat aceştia.

RN: El a venit la spital de vreo 4 ori, cred că. A mai avut de semnat acte. Cum şi eu am mai mers săptămâna trecută, tot pentru nişte semnături. Cum ar fi ca acum Dan Vatră să îmi interzică să mai merg la spital?

Eu am spus doar că maşinile străine nu mai intră în curtea spitalului, pentru că se încurcă circulaţia. Dar nu i-am interzis lui să intre în spital, pentru că nu am acest drept.

MC: Dar vi s-a reproşat?

RN: Da, da. Că am rămas prieteni în continuare… nu am vrut şi nu am nimic de împărţit cu Andronachi. Cum, să nu vorbesc dacă mă întâlnesc cu el? Ne cunoaştem de atâţia ani.

MC: E una când vorbim cu patimă politică, dar până la urmă suntem oameni. Ne mai întâlnim, mai vorbim, mai râdem…

RN: Ştiţi vorba: multă lume, puţini oameni. Eu nu am fost crescut aşa. Nu sunt bun de politică, garantat. Eram împreună toţi trei, eu, el şi cu Dan Vatră, că noi am făcut UpR. Ne întâlneam marţea, mergeam la zilele lor, lucruri de astea.

Am fost aruncat în groapa cu lei. Normal ar fi fost ca actualul manager să fi fost numit din martie, pentru că postul era al lui, nu era al meu. Nu am cerut nimic nimănui. Postul era al lui, numai că el a refuzat. Dar a ştiut de ce.

MC: Vorbind sincer, ce va deranjat cel mai mult în această ecuaţie? De la primarul Loghin…

RN: În momentul când vorbim un lucru, acel lucru trebuie să rămână în picioare. Şi dacă avem să ne reproşăm ceva, ne reproşăm în faţă. Pe 3 septembrie, când am mers la el, am întrebat: „Ce îmi reproşezi?”. Nu a avut nimic de reproşat. Acum dacă îl întrebaţi, probabil o să găsească ceva.

MC: La domnul Andronachi?

RN: Îi reproşez că nu a avut puterea şi tăria să treacă peste faptul că a fost destituit. Legal, că aşa a spus instanţa. A, fondul problemei? Vom vedea în 2023, când se va termina, dacă a avut dreptate. Dar momentan a pierdut. Şi pe acelaşi „canal” a venit şi el la spital. Şi toate profilurile false și toate înjurăturile nu cred că şi-au avut rostul, voiam să fim bărbaţi.

MC: Domnului Vatră aveţi ce să-i reproşaţi?

RN: Poate trebuia să îmi spună din timp (că este mai apropiat de Bogdan, cred că între timp a intrat şi în PNL) „uite Bogdan asta vrea, să intru eu din septembrie”. Ok, nu era nicio supărare, pentru că oricum se ştia.

Nu sunt supărat pe el, nici pe Bogdan Loghin, nici pe Ţarevici, n-am nimic cu nimeni. Dar nu îmi place făţărnicia. Din nici un punct de vedere. De șapte ori am vrut să vorbesc cu Loghin, nu avea timp. „Bogdan, hai să vorbim”, „Nu am timp acum”, din mai când aflasem despre şarada lor. Acum, după data de 10, mi s-a confirmat, inclusiv prin prieteni comuni de-ai lor, tot ceea ce am gândit. Pentru că la domnul primar au mers mulţi oameni, nu trimişi de mine, care i-au spus: „Domnule primar, în timpul furtunii nu se schimbă comandantul! Doar când ajunge nava la mal”. El nu a înţeles şi nu ştiu dacă pricepe prea multe în domeniu. Ok, e foarte bine că a schimbat, că l-a pus pe Dan, nu am nici cea mai mică problemă. Eu luni şi marţi am fost la spital şi i-am spus „uite aşa şi uite aşa”. Mie nu mi-a spus nimeni nimic. Andronachi mi-a arătat spitalul şi mi-a spus „Salut!”. „Nu semnăm nimic?” „Nu, la revedere!”. Eu i-am spus tot ce era acolo, pentru că aşa am considerat necesar. Pe mine mă doare de spital, nu de Dan Vatră sau de primar. Mă doare să meargă în continuare spitalul aşa cum o luase, pe un făgaş normal. În rest, ei pot să apară unde vor.

MC: Eu pe Romeo Negruţ l-am perceput ca un rădăuţean get-beget, după felul cum v-aţi implicat pentru Rădăuţi. V-am perceput ca pe un om care s-a implicat în viaţa publică din dorinţa de schimbare, din dorinţa de a rupe odată cutumele patidelor care spun şi decid. De aceea, nu cred că acu, veţi „închina steagul” şi o să spuneţi „Gata, mă opresc aici!”. Greşesc?

RN: Nu, nu greşiţi. Eu îmi continui viaţa, de luni am mers la propriul birou de contabilitate şi am început activitatea. Nu voi intra în politică, nu-i pentru mine, dar… recunosc, dacă mi s-ar propune să preiau spitalul, l-aş prelua. Şi voi participa inclusiv la concursul de management. În încheiere aş vrea să le transmit foştilor colegi că trebuie să-şi facă treaba în continuare, exact aşa cum au făcut-o până acum. Mi-a părut bine că m-au primit între ei şi am învăţat destule. Aş vrea să transmit că, atunci când am plecat, existau stocuri de materiale, să-i spun domnului care a spus că nu există antivirale în spital, comenzile erau date de două săptămâni, s-a împrumutat de la Spitalul Suceava, pentru că avem o farmacistă şefă nouă, super doamna, deci pastile au existat. Pentru Remdesivir se face comandă, noi am cerut 162, Ministerul Sănătăţii a trimis 70. În lunea în care am plecat, Favipiravirul, din care am comandat 8.000 a venit 2.000, deci antivirale au fost. Măşti, bonete, halate, a existat absolut tot, stocurile erau. La data plecării mele erau peste 7 milioane în conturi, ţinând cont de 1,6 milioane pe care eu le-am obţinut de la EGGER, adică transferarea acestor bani de la Spitalul de Boli Infecţioase care ar fi trebuit construit pentru Spitalul Nou, pentru renovarea Secţiei Ortopedie. Domnul primar a semnat hârtia, dar predarea documentelor, vorbitul cu ei înspre sfârşitul negocierii, şi le mulţumesc pe această cale doamnei şi domnului de la EGGER care s-au deplasat la spital şi am căzut de acord să transfere acei bani. Trebuie obţinute autorizaţiile şi să se înceapă cât de curând reabilitarea Ortopediei de la etajul I de la Chirurgie.

Unknown

Despre autor